atat.

"Atat.
Atat sa-mi scrii pierduta mea iubita.
Cum mai traiesti?
Sa-mi scrii ce faci?
Sa-mi umpli anii repezi si saraci
Cu chipul tau curat de neagra ceata.
Atat.
Atat sa-mi scrii pierduta mea iubita.
Ce umiliti iti bat in prag?
Sa-mi scrii,eu,la raspundere sa-i trag.
Sa-mi scrii cat esti de fericita?
Te du cu bine lalea suava,
Destin curat,apus fulgerator.
Nu te acuz.
Adio.
Eu te ador.
Si poate asta-i treaba cea mai grava.
Atat sa-mi scrii pierduta mea printesa
Acum cand ochii mei ii lasi pustii
Din cand in cand minciuni sa-mi scrii
Pe ultima si tragica adresa."
gm

Te-am gasit...

TU: Dacă tot e vremea mărturisirilor, vă e teamă de ceva? Care credeţi că e cel mai mare rău posibil?
TOT TU: A muri fără speranţă! Cine ştie amărăciunea ce-i ascunsă-n aste vorbe? Să te simţi neliber, mic, să vezi marile aspiraţii că-s reduse la nimic, că domnesc în lume rele cărora nu le poţi opune, c-opunându-te la ele, viaţa-ţi risipeşti şi, când mori, să vezi că-n lume vieţuit-ai în zadar. O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amar. Mai crud nici e cu putinţă. Simţi că nimica nu eşti.

Alone

Purity once had a name,
And beauty once had a face.
Life once had a meaning,
And once I was safe.
Once there was freedom,
And once I could laugh.
Happiness once was alive,
And once I had another half.
Once I shared her love,
Once I was by her side,
Once I felt I fitted,
So quickly that died.
Her grace so great,
Her beauty so vast,
All I ever wanted,
Was for it to last.
Fate maybe had another plan,
Or maybe she had another love,
But it all fell apart,
The hand too big for the glove.
Now it's all died away,
Happiness, joy, love; all memories.
Now I walk alone in this dark, dark world,
With no light to guide my way.

cat cat cat? ia... atat, de mici :)

Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pământul nostru musunoaie de furnici;
Microscopice popoare, regi, osteni si învătati
Ne succedem generatii si ne credem minunati;
Musti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i si-nainte întuneric se arată.

Eminescu - Scrisoarea I

Sonetul...

De tine-ndrăgostiţi nu-s ochii mei
Ei lesne văd în tine orice vină,
Dar inima nimic din ce-i în ei
Nu vede şi de dînşii se dezbină.
Urechea-mi nu-i rapită de-al tău glas,
Nici pipăitul de-alintarea lină,
Nici mirosul, nici gustu-mi nu-i atras,
Nu-mpart cu tine-a simţurilor cină.
Cinci simţuri, toate caută-n zadar
Ca inima-mi s-o scape de-o robie
Ce i-ar aduce numai moartea-n dar ,
Ci slobozită nu mai vrea să fie:
În cupa mea atît cîştig am eu,
Că tu-mi eşti şi păcat şi iadul meu.

shakespeare

to O.

You are a beautiful flower,

Nectars so sweet.

How could I have imagined,

You and I would meet.

When I first gazed into those eyes,

Someway... somehow... I knew.

You wanted to talk to me,

And I... to you.

De mai multe ori

Mi-am amintit de tine
m-am gândit
m-am răzgândit
să mă eliberez
să te las în lanțurile
eliberării mele
provizorii...
Și-acum mă mai gândesc
dar
pare-mi-se
că m-am obișnuit
să te iubesc.
Serios!
Ce zici?
Să te mai părăsesc?
Într-un sertar micuț
întunecat, în ventricul
pulsând rar
a durere și amar?
Eh,
nu
te țin cu mine
până la sfârșitul
zilelor
și nopților.
Mi-am paginat
viața
cu numele tău
la începutul capitolelor
și paginile cu numere.
Cu fiecare gând
mi-a mai trecut o pagină.
Bine, hai că nu,
n-am să te părăsesc în gând ascuns.
O să mă mai gândesc
la tine
și mâine
și poimâine
și răspoimâine
și în fiecare zi
și în fiecare noapte,
până nu o
să mai rămână
din tine decât gândul.
meu.
Nu e ciudat,
nu te simți prost?
Că existența
ta
se reduce la
gândul meu?...

«diana vlase»