Unde esti?

Se adanceste.
Stiai.
Mai intai iti face cu ochiu' de departe.
Mai apoi iti da tarcoale din ce in ce mai aproape.
Apoi te cuprinde.
Tremuri.
Nu mai ai rabdare.
Vrei.
Fugi. Alergi. E acolo. Oriunde te intorci.
E acolo.
Te confunzi cu ea.
Aceleasi ganduri iar si iar.
Pana nu mai e nicio diferenta intre voi.
Vrei.
Ce? Sa se termine. Si nu se mai termina.
N-are cum. S-a implantat aproape genetic in tine.
De zece ori pe minut ii pomenesti numele.
De zece ori pe minut incerci sa-l uiti.
Timpul nu mai e aliatul tau.
S-a adunat atat de mult.
Devii o bomba cu ceas. Mai ai cateva secunde.
Privesti uluit cum ticaie si nu ai ce face.
Nu mai ai solutii.
Explodezi? Rupi firele? Ingenunchezi?
Frigul nu mai conteaza.
Intunericul nici atat.
Tic-tac-tic-tac...
Pare a fi mai rau decat oricand.
Gandurile sunt inutile.
Faptele asisderea.
Care fapte? Care ganduri?
Cine esti?
Ce esti?
De ce esti? De ce mai esti?
Astepti.
Curand te vei confunda cu intunericul
Si nimic nu va mai conta. Nimic.
Atunci nu vor mai fi ganduri.
Nici amintiri.
Nici.. nimic.
Atunci nu va mai fi.
Dar pana atunci... unde esti?