Numa ce s-a facut anul ca intra in toamna, numa ce s-a intristat un pic vremea, si parca-mi vine sa ma ascund intr-o crasma si sa ma pierd in amintiri. Ca vara asta a fost memorabila. Pentru mine.
Judas, Metallica si intre ei, Sibiul cu ai lui .. Lacrimosa, Tiamat, GammaRay si pana la Sibiu.. Valea Oltului... si dupa Sibiu, Transfagarasanul, Balea, Valea Argesului, Vidraru...
A... trebuia sa fie Iron, pentru mine n-a mai fost... nu-i bai. A fost Sulina cu bucata ei de Delta, cu plaja si cu Stejarul ei, cu marea ei tulbure si involburata... cu vantul si cu Dunarea ei..
Apoi, a fost 2Mai, un loc deja stiut, dar linistit... poate mai putin linistit ca alta data, insa destul....
A... si Bucurestiul again.. cu munca lui, cu visele amagitoare, cu bucurii de-o clipa si pierderi... pierderi si atat...
Ca mai pierzi un prieten (ah, nu exista prieteni, doar momente de prietenie - si aici a fost o pierdere), ca-ti mai spulberi un vis, ca vrei sa faci, ca nu stii, ca nu poti.. timpul se duce si tu .. lupti.. lupti.. si iara lupti. Dar, afara ploua, vreme rece.. si toamna stii prea bine ca te tulbura anumite amintiri, de care nu o sa scapi prea curand, alea ... ca alea.. dar acum ai facut bine, si ai mai adaugat un motiv de necaz.
A.. da.. si asa deodata, ti-ai adus aminte ca ai blog.. ehee, cate-ai fi vrut tu sa scrii... despre unde-ai fost, cum a fost, despre ce-ai simtit.. daaar, ai preferat sa fii egoist si sa tii pentru tine. Da. Doar pentru tine. Toate drumurile alea... Ce rost au avut? Daca ai fost singur... Ei si tu acuma.. nu erai singur bre... Ei nu...
Da, blogul...
S-a dus Stefan Iordache.
D'aia ploua.. ca uite ce mai zicea el:
“Kazantzakis spunea: “Pământul e femeia care aşteaptă să fie fecundată de ploaie, de apă. Şi deasupra tuturor – Măria Sa Soarele”. Probabil că, atunci când voi fi pământ, voi simţi şi mai bine mângâierea apei şi mângâierea soarelui...””
