Piatra Craiului reloaded

Cum sa incep.. prin a ma plange, bineinteles :)... Dupa mai bine de junatate de an de intuneric, de zvarcoleala goala si tot soiu' de abrambureli sentimentale, dupa trei luni de somereala, dupa multa vreme de carusel sentimental de pomana, dupa trei luni de munca ciudata, frustranta (ca nu prea stiu mai de niciunele), dupa atata amar de oboseala, stres, ganduri negre, teama, nervi, frustrari, frici, cosmar (bine, visuri/cosmaruri cu serviciul am inca) s-a intamplat minunea. Ce-am spus ca nu mai fac.. am refacut. Un drum la Maria Sa, Piatra Craiului. Cred ca nu se putea moment mai bun pt asta. Data trecuta mi s-a parut greu :)). Desi eram cumva mult mai in forma, jucam saptamanal ping-pong deci ceva forma fizica aveam, acum insa.. is dupa mai bine de un an fara activitate fizica.. Asa, sa revin, data trecuta mi s-a parut greu, si inteleg ca acel traseu e mai dificil decat asta. Eh, parerea mea e ca asta a fost mult mai dificil si de departe mult mai periculos. Daca plecatul de la Plaiul Foii .. pe lanturi pana la curmatura de dificil mai ales prin prisma lungimii traseului (8-11ore) astalaltul e scurt de-a dreptul.. in mod normal il faci in max 5 ore. Zarnesti-Vf Turnu'-Curmatura. Dar, urci ca 'prostu'' vreo ora jumate de grohotis, si-l urci pieptis, mai o piatra zburatoare, mai pleaca panarama de grohotis cu tine cu tot la vale.. nemaipomenit... dupa ce scapi de grohotis lucrurile se simplifica mult, ma rog se urca spre creasta, destul de abrupt, dar cumva scapi de stresul suplimentar al grohotisului..ai si de ce sa te tii.. toate bune... ajungi in varf, faci o pauza.. frig frate. mai o poza, mai o aluna si te uiti pe placuta care zice "pana la Curmatura 1-1.5h".. serios?te uiti un pic in jur.. se vede cabana foarte clar...dar nu pare niciun drum mai moale pana acolo. in fine, iti zici ca drumul e facut, cat de greu poa' sa fie.. te rogi sa nu ai parte de o coborare prea abrupta cu grohotis.. iti e asculatata ruga.. partial. relativ curand dupa intrarea pe traseul de coborare incepe frumusetea, portiuni insemnate de stanca pe care o iei la mana sau "la lant/coarda..." se coboara destul de vertical. Mie-mi convine asa traseu. Ma simt bine pe stanca, chit ca am rau de inaltime... prefer stanca grohotisului.. Mia fac o rugaciune.. "da Doamnne sa nu ploua.. niciun picur.." altfel.. din un'spe cati suntem, nu stiu daca ajungem 2-3 jos intregi. Sa cobori pe stanca umeda.. e cam sinucidere. Cumva ma asculta cineva acolo sus si nu cade pic de strop.. fara prea multe emotii (cel putin pt mine) ajungem repejor la baa stancii.. intram in padure.. mai e de mers, dar relaxat. Chit ca e deja intuneric.
Deci ce-a fost greu.. sau unde e dificultatea asta? Mortii lui de grohotis ca mi-a mancat nervii. Si stanca.. Slava Domnului ca nu a fost umeda.. Grohotisul e de anduranta, aici eu pic.. ca halberele nu se pun ca sport... se pare.. iar stanca e tehnica. Am plecat la drumul asta cu ideea ca mergem pe un traseu mediu ca dificultate. Hmm, daca nu ploua si nu ai parte de umezeala, da, e un traseu mediu de dificultate. Si daca nu cari dupa tine un rucsac exagerat de greu.. Daca nimeresti stanca umeda, traseul se transforma repejor in ceva extrem. Asta e parerea mea... Azi de dimineata am venit zambind la serviciu. Da, radeam pe strada.. e efectul secundar al unui astfel de traseu. L-as reface. dar sa fiu sigur ca nu e umezeala. Acum am mers in orb.. habar nu aveam ce si cum. Dar nu m-as ducce acolo daca ar fi anuntata vreo oricat de scurta ploaie..
Hai noroc. Mai incolo oi pune cateva poze...