dialog în blasfemie

eu.. cu paller

p: Bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care se mulţumeşte cu cel mai puţin.
eu: atunci sunt foarte sarac, vreau întotdeauna foarte mult. nu musai trebi materialistice.. dar vreau mult.

p: Ceilalţi lupi m-ar sfâşia, dacă ar şti că urletul meu e, în realitate, un plâns.
eu: așa am învățat arta de a purta măști în public

p: Undeva spre limita disperării, eu am găsit totdeauna speranţa.
eu: dacă speranța e renunțarea la orice speranță.. atunci am găsit-o și eu.. de câteva ori

p: Lacătele din noi se deschid cu o lacrimă.
eu: o da.. de câte ori... de câte ori..

p: Iremediabilă e numai greşeala de a te lăsa strivit!
eu: nu știu încă dacă e o greșeală. sunt aproape convins că doar așa îți demonstrezi bunacredință..

p: Nu sunt un om religios. Nu ştiu să mă rog fără să mă tem că fac un gest convenţional.
eu: știu să ma rog.. chiar neconvențional. cand eram mic am vazut un film cu adriano celentano, era popă... un popă mai aparte :). de la el am învățat câte ceva..

p: Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi.
eu: Eu am încercat să lupt... de multe ori. Am eșuat.

p: Cred că lumea a fost prea mare pentru mine. În schimb, o lume redusă la "doi" mi s-a părut ideală.
eu: ok. păcat ca lor nu li s-a părut la fel...

p: Prietenia este asemenea unei iubiri fără aripi...
eu: nu. prietenia e iubire. sunt mai multe feluri de iubire, știi...

p: Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-aţi auzit, oare, de situaţii în care, când soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat, soseşte prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-omult, dar, obţinând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuşeşte să-l obosească şi mai mult. Şi renunţă la ea cu o ultimă mare tristeţe, deoarece nu e simplu să porţi obătălie şi, ajuns la capăt, să-ţi dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta aşteptare scopul a murit... Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei săte resemnezi cu desăvârşirea ei.
eu: am obosit de prea multe ori... cred că mă cam laud.. abia când oi ajunge în mormânt voi spune ca am obosit de prea multe ori.. acum sunt obosit.

p: Mă domină ceea ce simt, nu ceea ce gândesc...
eu: :) fraier.. ca și mine

p: Într-o dragoste adevărată trebuie să fii puţin sclav pentru a fi liber, adică să nu mai vezi nimic în jur.
eu: been there, done that.. cre'că treț să nimerești pe cineva aparte pt asta...

p: Nu ştiam că floarea amară a singurătăţii are, dacă o atingi pe obraz, sunetul unor paşi care pleacă.
eu: Am aflat asta de curând... cu o periuță de dinți...

p: Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ţi mărturiseşti iubirea.
eu: ... no comment.

p: Nu e neapărat un merit să iubeşti, ci un noroc.

p: În rest, port în mine, fără să ştiu, un adevărat cimitir în care se află ceea ce am uitat că am văzut, că am auzit, că am fost.
eu: așa așa.. să mai curgă nițel venin în cupă...

p: Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!
eu: s-a auzit acolo în spate?... btw.. am întâlniti și femei pur și simplu frumoase, am avut chiar onoarea sărutului lor. Și fără să le iubesc. Mda, aici am fost eu dezonorant...

p: Nu există fericire de care să-ţi aminteşti fără tristeţe.
eu: rili?

p: Iubirea e un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrăţişare pătimaşă... şi un suflet smuls din piept...
eu: pallere'.. mai am un pic și te bat!

p: Nimic durabil nu se poate întemeia pe indiferenţă.
eu: pariu că oricât te-a citit, p'asta a refuzat într-una s-o vadă...

p: Şi ştiu din ceea ce am trăit eu însumi că uneori singurătatea nu este decât o altă formă de a iubi; şi că în această formă de dragoste se deşteaptă uneori porniri ciudate; pentru că nu putem obţine totul, vrem să nu mai avem nimic; neputând vindeca o rană, vrem s-o facem mortală. Şi poate că Infernul nu e decât cealaltă faţă a Paradisului. Expulzaţi din Paradis, n-avem unde merge decât în Infern, aşa cum aruncaţi de pe culmea unui munte nimerim în prăpastie. Nu există abisuri fără înălţimi. Numai o prejudecată îi socoteşte pe toţi sinucigaşii nişte oameni care şi-au încheiat socotelile cu viaţa şi nu-i mai interesează nimic. Cei mai mulţi dintre ei, probabil, nu sunt decât nişte oameni care au eşuat în încercarea de a găsi o soluţie.
eu: .(adică punct)

p: Nu vreau să cred că suferinţele sanctifică şi că înfrângerile sunt necesare. De ce ar trebui să ne apropiem de adevăr numai plini de răni? De ce ar trebui să fim sfâşiaţi de un vultur ca să avem curaj? Oare fericirea nu e aptă să ne înveţe ceea ce ne învaţă suferinţa? Nu există un drum spre artă şi spre noi înşine care să nu treacă prin infern? Nu poate ajunge la cer cine n-a străbătut pământul şi iadul, scria Goethe. Dar îl putem cita liniştiţi? Trebuie să ne temem de fericire, dacă vrem să atingem înălţimile din noi?
eu: fericirea nu ne învață decât să fim leneși, ignoranți, indiferenți.. și ne întoarcem cu două paragrafe în urmă...

p: Niciodată n-ai avut suficientă imaginaţie pentru a-ţi închipui lumea fără tine.
eu: ba da!

p: Nu în puţine cazuri, femeia şi bărbatul nu ştiu să se despartă la vreme. Aşteaptă să dispară tot ce i-a apropiat şi legat, până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărţirea însăşi în ceva deosebit, de care să-şi aducă aminte cu duioşie mai târziu, târăsc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urât.
eu: neputință.

p: Sunt convins că imbecilii nu ajung să-şi pună problema sinuciderii.
eu: ba da! eu, eminamente sunt un imbecil, și tot... și nu odată :)

p: Singurătatea, află de la mine, n-o umple lumea, ci o singură fiinţă. Una care te poate ridica sau nimici.
eu: vezi bățu' ăla?... insistă tu mult...

p: Am avut norocul să aflu că dragostea este unicul adevăr important şi absolut, într-o viaţă care nu ne dă decât daruri relative. Şi n-am fost ipocrit. Am iubit şi eu.
eu: e.

p: Să mă tem oare de dragoste mai mult decât de moarte?
eu: de moarte nu pot să ma tem. e prea evidentă...

p: În nouă cazuri din zece, dacă femeile de care m-am despărţit s-ar fi întors înapoi după ce plecaseră, poate le-aş fi căzut în genunchi.
eu: mda.. unele s-au întors... făcând aceeași greșeală pt care am plecat prima dată. Am căzut în genunchi de-atâtea ori. Am crezut.. în cele din urmă am plecat...