Cădere efemeră, agale

privesc la frunzele de cad,
cat le invidiez caderea !
cand stiu ca vor renaste si vor urma
din nou firescul curs al retrairii,
si as vrea o frunza galbena sa fiu
sa pot dansa in jocul ielelor caderea,
caci pare lina calda si agale...
sa ma sting aidoma, in fiecare toamna
frigul iernii sa-l simt, umbra a sufletului meu
sa astept, soarele ce va incalzi
iar visul, vietii efemere.
Si.. as lua-o iara de la capat
m-as pierde in mirosuri si culori
topit de vraja vantului si-a ploii
as uita de ce sunt si ce caut…
si iara, n-as gasi.
Ba da.
Mi-as aminti, iar galben si moale, cazand
agale pe o alee, calcat de visatori sau de naluci
Pentru o clipa doar, caci acum stiu,
Iarna ma va amorti, si iar voi uita.
(Loredana R & khrypt)