eu, eu am nevoie

Prin orice pot cadea in lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci cand iubirii tale i s-ar raspunde cu dispret sau cu indiferenta, cand toti oamenii te-ar abandona si cand singuratatea ta ar fi suprema parasire, toate razele iubirii tale ce n-au putut patrunde in altii ca sa-i lumineze sau sa le faca intunericul mai misterios se vor rasfrange si se vor reintoarce in tine, pentru ca in clipa ultimei parasiri stralucirile lor sa te faca numai lumina si vapaile lor numai caldura. Si atunci intunericul nu va mai fi o atractie irezistibila si nu te vei mai ameti la viziunea prapastiilor si adancimilor. Dar ca sa ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile si limitele beatitudinii, dematerializat de raze si purificat de seninatati, trebuie sa fi scapat definitiv de dialectica luminii si a intunericului, sa fi ajuns la autonomia absoluta a intaiului termen. Dar cine poate avea o iubire atat de mare?

emil cioran

şi chiar şi azi... şi'n totdeauna.

Eu ştiu c-ai să mă înşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert-
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...


În cinstea ta,
Cea mai frumoasă dintre toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci-
Tot flori însângerate-
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrva binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert-
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...


De ce nu-ţi cer vorbe-mperecheate de săruturi,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet infinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi-n priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa, tăcuţi-
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori-
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

(ion minulescu)

Am plâns..

Am plîns toate lacrimile din lume şi-am răcnit singur în mine pînă mi-am disperat nervii. Am încercat să mor. Am stat întins pe gresia rece, decis să nu mai mănînc şi să nu mai beau pînă cînd trupul meu o să se lase păgubaş.(Ioana (chicet) macoveiciuc)

N-a ținut. Așa că am plecat la bere.

Death, come near me

By day I sleep, at night I weep!

O Death, come near me!
Be the one for me, be the one who stays.
My rivers are frozen, and mischosen,
and the shadows around me sickens my heart.

O Death, come near me,
and stay (by my side). Hear my silent cry!
In sadness I'm veiled, to the cross I am nailed,
and the pain around me freezes my world.
My cold world...

In life I've failed,
for years I've wailed.
Frozen in time... left behind...
The rapture of grief is all to find...
The rapture of grief is all!

Behind the shadow of life the lost hopes are grieving.
I seek the night and hope to find love...
So I drown in the silence of lifes short eternity.
The tears fills the void in my heart astray...

Embrace me now, delightful ease!
Give me a world of wonderous peace!
Calm the desperate scream in my heart!

O Death, come near me,
save me from this empty, cold world!
O Life, you have killed me,
so spare me from this couldron of misery!

In life I cry, away I fly...
Chosen to fall within these walls.
The rapture...
The rapture of grief is all!

Oh, shed a tear for the loss of innocense,
for the forsaken spirits who aches... in us.
Cry for the heart who surrenders to pain,
for the solitude of those left behind!

Behold the pain and sorrow of the world,
dream of a place away from this nightmare.
Give us love and unity, under the heart of night.
O Death, come near us, and give us life!

I this world of pain I am better of dead!
Give me love, or give me... death!

O Death, come near me!
I have summoned you!

[Anders Jacobsson]

my price

the price of living is death
the price of love is betrayal
the price of happiness is sadness
the price of you... endless lake of tears

i've payed my love
i've payed my happiness

i'm payed the dare of loving you
and... i woud not stop.
and I shall live with a thousand hearts
for I have the strength of enduring all.

i will love
i will try to be happy
and i will live
untill the last price.

so fuckin' tired

I gave you all I had
I tried to make it last
but now all we have
are memories from the past.

So look me in the eye
and tell me what you see
a man so broke inside
who's been through misery.

And now I’m moving on
with the pain that kills inside
but I’m starting to forget
by reminding myself, how you lied!

i cannot

i cannot lie
i cannot cheat
i cannot die
right now...

no good reason for.